Bibliografii

• ramură a bibliologiei ce are ca obiect evidența, descrierea, clasificarea și aprecierea documentelor, în vederea valorificării conținutului către beneficiari;
• mijloc de informare în munca științifică;
• o listă alfabetică de cărți, articole, resurse electronice, pe care le folosești în realizarea unei lucrări;
• o listă de surse consultate pentru documentarea asupra unui subiect specific;
• rezultatul cercetărilor pe care le faci pentru a te documenta asupra unui subiect;
• rezultatul cercetării întreprinse pentru identificarea acelor documente ce răspund unei cereri specifice.

• pentru a aduce la cunoștință sursele pe care le-am folosit și a da posibilitatea cititorilor de a le consulta, garantând astfel acuratețea lucrării întocmite;
• pentru a demonstra cunoașterea și înțelegerea subiectului;
• pentru a demonstra cunoașterea lucrărilor și autorilor care au avut o contribuție la dezvoltarea subiectului sau care au adus comentarii utile pe marginea acestuia.

Putem fi acuzati de plagiat.
Din contra, atașarea unei bibliografii arată că am realizat o muncă de cercetare și de documentare pentru întocmirea lucrării.

•   Elementele principale pe care trebuie să le reții, în scopul întocmirii listei bibliografice sunt:
  •   Autorul/autorii (nume, prenume în cazul persoanelor sau denumirea instituției)
  •   Titlul resursei (articol, serial, carte, site web)
  •   Formatul (online pentru resursele accesibile pe Internet)
  •   Locul publicării
  •   Editura
  •   Data publicării
  •   Titlul unității gazdă a materialului (carte sau serial) și numărul serialului (în cazul periodicelor)
  •   Paginația
  •   Adresa web și data accesării (pentru resurse accesibile pe Internet).

Standardele românești în vigoare pentru întocmirea referințelor bibliografice sunt:
SR ISO 690. Documentare. Referințe bibliografice : Conținut, formă și structură. București : Institutul Român de Standardizare (IRS), 1996
SR ISO 690-2. Informare și documentare. Referințe bibliografice : Partea 2: Documente electronice complete sau părți de documente. București : Institutul Român de Standardizare (IRS), 2001.

Elementele necesare pentru întocmirea referinței se vor culege de pe pagina de titlu a lucrării și nu de pe copertă (în cazul cărților).
În situația în care lucrarea citată are mai mult de 3 autori, în referință va fi trecut primul, primii doi sau primii trei, în ordinea în care sunt trecuți pe pagina de titlu.
În situația în care pe lucrare nu apare un autor, referința va fi întocmită pornindu-se de la titlul lucrării.
Dacă editura sau locul publicării nu sunt cunoscute utilizăm precurtarea [s.n.] respectiv [s.l.]. (sine nominee, sine loco - fără nume, fără loc).
Dacă data apariției nu este certă, aceasta va fi trecută în paranteze pătrate (ex.: [1999]).
În cadul listei bibliografice, referințele sunt prezentate în ordinea alfabetică a primului element. În cazul unei liste bibliografice atașate unei lucrări, referințele pot fi numerotate în ordinea citării
Atunci când în cadrul listei apar mai multe referințe cu aceeași intrare, aceasta poate fi înlocuită, începând cu a doua referință, cu o liniuță.
Dacă lista bibliografică are același element de intrare, acesta poate fi omis, cu condiția de a se preciza la începutul listei elementul comun.